miercuri, 17 iulie 2013

Divortul de monstrii alimentari, fara resentimente si dorinta de impacare.


Tort de ciocolata...ce desfatare! Cata savoare, ce deliciu, cat rasfat pentru papilele gustative sa simta senzatia dulcelui invadandu-le dimprejur! Mda....si cam aici se opreste placerea deorece, imi pare rau sa o spun, e doar o amagire de scurta durata. Stresul  provocat organismului depaseste cu mult senzatia de placere oferita de astfel de alimente.

The story of my life: Iubeam la nebunie dulciurile rafinate, erau acolo pentru mine, la bine si la rau, pana cand moartea urma sa ne desparta. Glumesc! Din fericire in cazul asta s-a intentat divortul!

Prin urmare, daca eram trista, dulciurile imi alinau durerea, daca faceam o fapta buna, veneau ca recompensa ideala, daca ma plictiseam imi tineau de urat. Pai daca erau mereu acolo pentru mine, de ce am ales sa ne despartim? Deoarece asa cum orice dragoste bazata pe dependenta este otravitoare, asa a fost si "iubirea" mea fata de dulciuri. Cu cat constientizezi mai repede asta, cu atat mai bine pentru tine caci poti initia actiunea de separare definitiva.

Cum credeti ca s-a creat dependenta? Creierul meu a fost obisnuit de cand eram copil ca atunci cand faceam o fapta buna, sa fiu recompensata cu ceva dulce. Pe cale de consecinta, in momentele nasoale, cautam recompensa respectiva. Si oare ma opream la o bucata de ciocolata? Nuuuu! O incepeam si nu renuntam pana nu o mancam pe toata. De ce? Pentru ca simteam nevoia sa mentin cat mai mult senzatia de placere ce mi-o ofeream prin mancat.

Va dati seama ca efectul consumului zilnic a unor cantitati mari de dulciuri a fost o dependenta de zahar de cea mai mare frumusetea.

Cum am scapat de dependenta de zahar si am renuntat de tot la dulciurile rafinate?

Dupa ce trecusera cateva luni bune de cand ma apucasem serios de sport, am hotarat ca e necesar sa trec la pasul urmator. Principala problema pe care am considerat ca e necesar sa o rezolv a fost consumul excesiv de dulciuri.

Motivul? Mi se parea ca astfel ma autolimitez, asa cum orice forma de dependenta te limiteaza de altfel, fie ea alcool, droguri, tigari, etc. In acelasi timp stiam si simteam ca-mi cere organismul ca fac o schimbare in privinta alimentatiei. Asa ca am luat decizia ca le elimin complet din meniu.

Cum a inceput demersul? A fost ceva de genul : acum e ultima data cand mananc dulciuri. Am luat decizia, ele nu au mai existat ca optiune in alimentatia mea! Nemaifiind o optiune, nici nu iti mai pui problema de a gusta din tortul pe care-l aduce colegul de serviciu la aniversarea zilei de nastere, chiar daca lumea insista sa mananci.

Ce-am facut? Mi-am curatat dulapurile, frigiderul, n-am lasat nimic in casa din ce mi-am propus ca fiind interzis. Asa ca daca imi veneau idei, ia ciocolata de unde nu-i!

Problema cu care m-am confruntat: organismul meu a intrat in sevraj. Simteam ca cere dulcele, tremuram, nu ma puteam gandi la altceva, eram agitata, visam noaptea dulciuri.

Pai cand lumea se lasa de fumat ce face? Gaseste substitut: mananca seminte si guma de mestecat. Ei bine, eu mancam cate un fruct...fructele sunt dulci, ofera organismului glucoza dupa care tanjeste, dar sub o forma mult mai naturala si sanatoasa. Pe vremea aceea obisnuiam sa beau cafeaua cu zahar. Am inlocuit zaharul cu mierea de albine.

Deja dupa o luna, imi vindecasem dependenta. Ma simteam mai bine si fizic. Mai are rost sa vorbesc despre cum ma simteam din celalalt punct de vedere? Mai puternica, mai stapana pe mine.

Astfel ca, dupa ce am realizat ca se poate si ca EU DETIN CONTROLUL asupra a ceea ce mananc, mi-am dat voie , (Atentie!) EU MI-AM DAT VOIE, sa mananc dulciuri la ocazii speciale ( la zile de nastere mancam cate 2 bucati dintr-o felie de tort si ma opream). Cand ai controlul deplin te poti opri atunci cand vrei; in loc sa mananci toata ciocolata, mananci doar o bucata.

Mai exista o optiune: iti dai voie sa mananci dulce o zi pe saptamana. In perioada ce a urmat mi-am dat seama ca e o varianta mai buna deoarece ocaziile speciale de care vorbeam mai sus pot deveni prea dese. Astfel, eu mi-am ales ziua de sambata ca zi de dulce.

In cele din urma, am constatat ca m-am vindecat de tot. Nu-mi mai trebuie sa mananc nici sambata. Dulciurile nu mai fac parte din viata mea, mi-am creat un nou stil de viata si sunt foarte mandra de asta. :)

La fel se procedeaza cu orice alt aliment pe care vrei sa-l scoti din alimentatie. La fel am procedat si cu painea si pastele si cu alte alimente pe care am vrut sa le elimin din alimentatia mea.

Acestea fiind spuse, haideti sa recapitulam  pe scurt pasii aplicati :

1. Ai luat decizia si o pui in practica DE ACUM.
2. Mancatul alimentului interzis nu mai reprezinta o optiune, pur si simplu nu iei in calcul activitatea asta.
3. Tot ce ai in casa si nu ai voie sa mananci DISPARE.
4. Ca sa iti fie mai usor la inceput, poti inlocui alimentul interzis cu un aliment sanatos.
5. Poti fixa o zi pe saptamana in care sa iti dai voie sa mananci o cantitate mica din alimentul interzis.
6. In cele din urma alimentatia nou formata devine un stil de viata.

Despre alte metode psihologice utilizate in alimentatie si sport am mai vorbit in doua articole anterioare:

http://fitnesssexjoy.blogspot.ro/2013/06/mancat-inconstient-mancat-excesiv.html
http://fitnesssexjoy.blogspot.ro/2013/06/tehnici-minune-pentru-slabit_11.html


Pe curand si SPOR LA TREABA!

P.S. As fi curioasa sa cunosc si alte experiente legate de dieta, sa stiu tu cu ce monstri te lupti si in ce fel. Asa ca....be my guest (te invit sa lasi un comentariu mai jos sau pe profilul de facebook https://www.facebook.com/fitnesssexjoy)

4 comentarii:

  1. Cam asa am facut si eu. Am luat decizia sa renunt la dulciuri dupa ce am vazut o prezentare a unui medic pediatru privind efectele devastatoare ale zaharului si derivatilor lui (fiind si la medicina, am inteles in detaliu mecanismele prin care actioneaza asupra organismului) iar apoi am dat peste cartea "I quit sugar" de Sarah Wilson. Ambele le am gasit in aceeasi saptamana, cand deja eram in depresie datorita faptului ca luasem mult in greutate si pierdusem controlul asupra cantitatii de dulciuri pe care o mancam. Am procedat la fel ca tine, am oprit brusc consumul de dulciuri, dar si de fructe, in prima faza, la recomandarea cartii "I quit sugar" si dupa ce am inteles ca fructoza (zaharul este alcatuit dintr o parte glucoza si o parte fructoza) este cea mai daunatoare. Avand in vedere ca am trecut si eu prin sevrajul aferent, mi am dat seama ca trebuie sa tratez zaharul ca pe un drog de inalt risc si sa nu mi ingadui nici macar o bucatica de dulce, pana ce nu scap de dependenta si nu preiau controlul. A trecut deja o luna de cand nu m am mai atins de absolut nimic ce contine zahar. Am inceput sa mananc din nou fructe, dar deocamdata le evit pe cele bogate in zaharuri. Inca mai am uneori pofta de dulce, dar acum ma simt stapana pe situatie. Ce am observat eu si ce m a motivat sa continui a fost faptul ca dupa perioada de sevraj, m am simtit mult mai bine fizic. Ma trezeam mai devreme si mult mai odihnita, nu mai aveam starile acelea groaznice de hipoglicemie, nu mai eram balonata. Asa ca sfatuiesc pe toata lumea sa ti urmeze exemplul. Stiu ca e greu, dar oricine o poate face cu putina vointa. Ce mi placut foarte mult la cartea "I quit sugar" a fost ca propunea sa luam totul ca pe un experiment, nu ca pe o schimbare radicala, iar dupa ce vom vedea efectele pe termen lung, vom decide daca ramanem sau nu la aceasta schimbare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa am procedat si eu in prima etapa....am considerat totul ca fiind un experiment, sa vad cum reactionez atat fizic, cat si psihic. Intr-adevar la inceput e mai greu, dar dupa ce treci de perioada de sevraj si iti demonstrezi ca poti, devine simplu deoarece devii stapan pe situatie si cum spuneai si tu, te simti mult mai bine. Din punctul meu de vedere, renuntarea la dulciuri a fost una dintre marile realizari ale existentei mele, in sensul ca aceasta decizie mi-a schimbat considerabil viata in bine . As fi curioasa cat de multe dulciuri consumai intr-o zi si cat ai scazut in greutate de cand le-ai exclus din alimentatie.

      Ștergere
  2. In general, fiecare masa era urmata de o inghetata sau un kinder bueno + o napolitana sau bomboane de ciocolata. Pur si simplu nu ma simteam satula daca nu mancam ceva dulce. Asta se intampla de 2-3 ori pe zi, dar daca eram stresata sau suparata mancam si o ciocolata intreaga o data. Nu am pierdut decat 2,8 kg intr o luna, dar fara sa fac niciun efort in afara de a ma abtine de la dulciuri. Abia acum am decis sa ma apuc si de sport si sper sa vad rezultate in continuare. Oricum, la mine se suprapune si o problema endocrina. Am ovare polichistice si am tendinta sa ma ingras fosrte usor si sa slabesc foarte greu, mai ales cand am dereglari menstruale. Sunt curioasa daca odata cu sportul si alimentatia mai echilibrata o sa se rezolve si problema asta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu sunt de parere ca organismul se autoregleaza cand ii oferi ce are nevoie - activitate fizica si necesarul optim de nutrienti alimentari (o spun atat din experienta personala, cat si a altora). Cu siguranta vei continua sa vezi rezultate daca ai rabdare si esti perseverenta. Efortul de vointa e mai mare pana cand alimentatia echilibrata si sportul devin un automatism, un stil de viata, dar apoi lucrurile merg de la sine. Renuntarea la dulciuri in conditiile pe care le-ai detaliat mi se pare un pas urias si un exemplu demn de urmat. Important e ca ai luat decizia si ca actiunile tale sunt orientate in directia dorita. In cazul meu rezultatele s-au reflectat pe toate planurile: fizic ma simt ma bine, am mai multa energie, am corpul pe care mi-l doresc, iar psihic am capatat mai multa incredere in mine deoarece am reusit sa-mi depasesc slabiciunile si sa realizez ce-mi doresc (si astea sunt doar cateva beneficii spuse pe scurt). Asa ca sfatul meu pentru toata lumea e sa aibe grija cat mai mult de propriul corp deoarece conditia lui influenteaza intreaga existenta.

      Ștergere